Vreau un creier mereu tânăr

În corpul articolului pune exact textul de mai jos. Am eliminat doar ruperile de rând provenite din document, fără să modific formularea:

De-a lungul vieții am participat la nenumărate cursuri, unele formale, în cadrul unor programe de pregătire de lungă durată, altele informale, desfășurate experiențial. Toate aveau ceva în comun: informație care trebuia studiată, procesată, integrată, memorată, pentru a fi folosită mai târziu.

Cunosc, din interior, stresul și anxietatea de performanță care însoțesc procesul învățării.

Lecția pe care am învățat-o plângând

La finalul stagiului de pregătire din prima mea profesie, m-a așteptat un examen de șase ore, în care nu aveam voie decât să beau apă. Cât timp am studiat pentru el, plângeam aproape constant, câte o oră pe zi citeam și plângeam în același timp, cu materialele de studiu în față.

Acum, psiholog fiind, știu să-mi explic propriul comportament de atunci: panica declanșatoare a plânsului venea din lipsa unei strategii adecvate de învățare. Nu știam să conectez actul de a învăța cu obiectivul meu real, obținerea statutului de expert într-un domeniu și cu planurile mele de viitor.

Mare parte din ceea ce citeam mi se părea informație redundantă, pe care oricum aveam s-o uit, iar senzația era că mă chinui degeaba.

Ce s-a schimbat între timp

Perspectiva mea s-a schimbat de atunci, și o împărtășesc aici, deși bănuiesc că o parte din ce urmează să spun poate suna deja cunoscut.

Pe lângă faptul că am experimentat, cu suport psihologic, strategii concrete de învățare, am deprins ceva mai important: să privesc global propriile acțiuni și să înțeleg cum studiul susține, de fapt, planurile mele de viitor. Am aflat cât de esențial este cititul, dincolo de orice examen sau diplomă, pentru un singur motiv: îmi ține creierul tânăr.

Vreau o minte agilă și sprintenă până în ultima zi a vieții mele. Un creier tânăr, indiferent de numărul anilor din buletin, mi se pare un obiectiv cât se poate de demn de urmărit.

Ce înseamnă, de fapt, „a fi deștept”

Un creier inteligent este unul care face rapid conexiuni între informațiile la care are acces. Ceea ce numim popular „a fi deștept”, inclusiv acea capacitate mare de a memora, depinde în bună măsură de numărul conexiunilor neuronale din creier, adică de numărul de sinapse formate.

Iar aici intervine o veste bună: creierul are calitatea de neuroplasticitate, capacitatea de a forma continuu sinapse noi. Întrebarea firească este cum îl provocăm să facă asta. Răspunsul e simplu, chiar dacă necesită disciplină: citind constant, astfel încât să-l obligăm să creeze conexiuni între informațiile parcurse, și memorând constant, orice fel de conținut, proces susținut, la rândul lui, de formarea de noi conexiuni neuronale.

A citi și a memora constant, indiferent de subiect, ne ajută să devenim mai inteligenți, pentru că inteligența se antrenează. Poți fi posesorul unui creier ager nu doar prin naștere, ci și prin exercițiu susținut.

Reziliența unui campion

Reziliența și antrenamentul sunt ingredientele fără de care nimeni nu devine campion. Iar dacă vrei o dovadă vie a acestei idei, îți recomand să citești biografiile marilor șahiști: poveștile lor nu vorbesc despre talent înnăscut, ci despre mii de ore de studiu, despre partide analizate și reanalizate, despre eșecuri transformate în strategie. Mintea unui mare șahist nu s-a născut așa, a fost construită, mutare cu mutare, sinapsă cu sinapsă.

Cred că același principiu se aplică oricăruia dintre noi. Nu e nevoie să aspirăm la titlul de mare maestru, e suficient să alegem, zi de zi, o carte în locul derulatului fără sens, o idee nouă în locul rutinei confortabile. Un creier tânăr nu este un dar al genelor, ci rezultatul unei alegeri repetate: aceea de a rămâne, la orice vârstă, curioși.

În contextul în care AI devine un partener al vieții noastre, ne va ajuta mult să putem face conexiuni între informații suficient de sofisticate și subtile încât să-l punem la treabă și nu doar să primim ce ne furnizează AI-ul, pentru că, până la urmă, noi avem discernământul de a hotărâ cât de relevante sunt informațiile pe cale le manipulează și concluziile care stau la baza deciziilor noastre.

Discernământul nostru este susținut de procesarea informațiilor și memorarea de care este capabil creierul nostru.

Deci, hai să ne antrenăm creierul!